8. REDACTAREA PRIMEI CIORNE

8. Redactarea primei ciorne

Aşa cum rezultă din capitolele precedente, o mare parte a textului disertaţiei îl pregătim înainte de a trece la redactarea propriu-zisă. Când suntem pe punctul de a începe redactarea primei ciorne avem în faţă ideile proprii în formă brută, notele consemnate de la surse, iar ca ghid, teza sau întrebarea de cercetare precum şi un plan, o structură. Dar să nu ne aşteptăm să scriem perfect totul de la început. Este prea multă informaţie, prea multe variante şi criterii de luat în calcul la ordonarea ideilor, prea multe cuvinte pentru a exprima una şi aceeaşi idee… Sau, cum ar spune un matematician, prea multe combinări de n elemente luate câte k, pentru a ne aştepta în mod rezonabil la găsirea variantei optime de la prima încercare. De aceea, vom începe cu câteva schiţe, aproximaţii a ceea ce intenţionăm să exprimăm. Prima ciornă ne dă prilejul să explorăm fiecare unghi, fiecare nuanţă, fiecare idee. Ne permite să fim inventivi: „Ce ar fi dacă aş încerca în felul ăsta?” Avem prilejul de a ignora regulile gramaticale. Să nu fim îngrijoraţi; o să facem uz de ele mai târziu.

Pentru a înţelege mai bine scrierea, să reflectăm asupra câtorva consideraţii teoretice privind acest proces. Contrar opiniei comune, scrisul se învaţă, este un meşteşug la fel ca multe alte activităţi umane, nu este un dat de la natură. „Scriitorii buni nu s-au născut cu acest cadou, ci au învăţat din practică cum să încorporeze ideile într-o lucrare”. [26 – p. 11] (Ne referim aici la scris în accepţiunea de redactare). Spre deosebire de situaţia din Europa şi în particular din România (unde talentul e un adevărat fetiş), în America de Nord, doar voci singulare (şi mai mult ca atitudine de frondă), cum ar fi Aronovitz Stanley, [31] mai contestă în prezent opinia potrivit căreia scrisul este o îndemânare ca multe altele şi se poate învăţa prin experienţă şi practică îndelungată. Mai putem învăţa şi din experienţa şi cu ajutorul unor metode întrebuinţate de precursori, ceea ce ne face mai eficienţi şi ne scuteşte de efortul de a inventa mereu şi mereu roata. Sigur că e mai comod să explicăm provenienţa unor soluţii bune la lucruri complicate printr-un termen misterios precum cel de „talent”, pe cât de familiar, pe atât de obscur, sugerând prezenţa unui factor iraţional. Totuşi, este greu de acceptat că scrisul este o activitate iraţională, cu atât mai mult cu cât e vorba de texte ştiinţifice. Fără a nega realitatea că „există şi calităţi nedefinite care exprimă individualitatea scriitorului” [22], faptul că unii oameni obţin performanţe mai mari decât alţii în domeniul scrisului nu schimbă cu nimic datele problemei. La fel se întâmplă şi în alte profesii şi meşteşuguri unde întâlnim persoane iscusite. Oricum, butada ce defineşte talentul ca fiind compus din unu la sută inspiraţie şi 99 la sută transpiraţie conţine o mare doză de adevăr.

Natura contradictorie a scrisului. Se poate vorbi despre o dificultate a redactării, fapt ce stă în însăşi natura scrisului. Peter Elbow, în Writing with Power, sugerează că scrisul este dificil deoarece are două laturi contradictorii: o latură creatoare şi o alta critică, ambele împletindu-se intim. Majoritatea oamenilor nu-şi pot concentra atenţia simultan asupra creaţiei şi asupra atitudinii critice. [9 – p. 7] Aceeaşi idee, exprimată plastic de astă dată, o întâlnim şi la Sarah Hamid:


În orice scriitor sălăşluiesc un Creator şi un Critic. Scrie o scrisoare Criticului, spunându-i să plece la culcare în această etapă [de redactare a primei ciorne – n.n.] şi să se trezească la următoarea [la revizuire – n.n.]. Lasă Creatorul să strălucească acuma.” [13]

Ca o concluzie de ordin practic, scrisul este mai eficient dacă separăm net cele două sarcini. La redactarea ciornei ne concentrăm atenţia pe creaţie, în timp ce în etapa următoare, de revizuire, accentul va fi pus pe spiritul critic. Prin gândirea creatoare, ne extindem ideile, iar prin gândirea critică, le focalizăm.
Alţi autori pun accent (poate exagerat) pe caracterul recurent al scrierii, anume pe faptul că revenim mereu la etapele deja parcurse, ceea ce dă procesului aparenţa lipsei unei direcţii clare de înaintare. O poziţie mai rezervată în acest sens o are Sarah Hamid. Ea subliniază caracterul cvasiliniar al procesului de scriere [13], în sensul că îl parcurgem în etape, însă aproximativ în ordinea în care materialul urmează să apară în versiunea finală. Desigur, cu numeroase reveniri asupra textului deja scris.

Tehnici empirice de redactare

 

(in constructie)

..............................................................................................................................

Startul în redactare

..................................................................................................................................................................................................................

Organizarea ideilor

..............................................................................................................................

Ordinea redactării

 
...............................................................................................................................

Continuitatea scrisului

................................................................................................................................

Alternativa la text

 
................................................................................................................................

Blocajul scriitorului

................................................................................................................................

 

Redactarea unităţilor de compoziţie

 (in constructie) 

 

Paragraful

...............................................................................................................................

Alineatul

 

.....................................................................................................................................................................................................................

Fraza

...............................................................................................................................

Dimensionarea unităţilor de compoziţie

...............................................................................................................................

 

Editia I a lucrarii se afla in librarii online, precum si la Libraria Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca.