CRITERII DE ALEGERE A SUBIECTULUI

Criterii de alegere a subiectului

(in constructie)

Întrebarea firească în momentul pregătirii pentru alegerea subiectului este: ce criterii vor sta la baza opţiunii noastre? Vom prezenta sintetic următoarele patru criterii potrivit cărora subiectul ales ar trebui să fie: interesant (studentul să fie captivat de el şi să fie convins că merită efortul, nu e doar un exerciţiu steril); realizabil (studentul să dispună de timpul, capacitatea şi mijloacele necesare pentru realizarea lucrării în termen); acceptat de facultate (să corespundă politicii acesteia) şi benefic pe plan profesional (să faciliteze găsirea unui loc de muncă). Dar să le luăm pe fiecare în parte.

 

Subiectul să prezinte interes. Interesul candidatului este un prim factor de luat în calcul la alegerea subiectului. Dacă avem sentimentul că muncim doar pentru a poseda o patalama, atunci calitatea lucrării va fi probabil îndoielnică. Într-adevăr, procesul de elaborare a lucrării de licenţă este un uriaş consumator de timp şi energie. Există astfel riscul ca studentul să-şi piardă pe la jumătatea drumului ritmul susţinut, iar fără acest catalizator – interesul –  va fi şi mai greu de finalizat lucrarea. Pe de altă parte, componenta afectivă stimulează şi creativitatea în operaţiunea de cercetare. Aşadar încă un motiv ce justifică îndreptarea atenţiei spre lucruri şi fenomene care ne captivează, ni se par fascinante şi ne incită imaginaţia, deci au o rezonanţă afectivă pentru noi. 

„Unii autori au fericita însuşire de a face interesant tot ce ating. Chiar dacă este imposibil de explicat cum anume reuşesc, eu cred că un autor trebuie să fie realmente interesat de subiectul său înainte de a-l face interesant pentru cititori”. [22]

Desigur, faptul că o idee ne fascinează, nu înseamnă şi că acea idee este relevantă, valoroasă sau utilă. Ideal ar fi ca subiectul pe care l-am ales să preocupe cât mai multă lume, nu doar pe autor, şi chiar merită să căutăm ca interesul nostru să coincidă cu interesul cititorilor. Să ne întrebăm care sunt implicaţiile subiectului, pe cine interesează şi de ce. Cu cât subiectul este de interes mai extins, cu atât e mai probabil că ideea care stă la baza lui este una utilă. Un prim indiciu al gradului de interes de care se bucură un subiect ar putea fi numărul de cititori care solicită de la biblioteci cărţi ce tratează acel subiect. Apoi, dacă un anume subiect este relevant sau nu, ne spune şi numărul de personalităţi marcante care l-au abordat. Un alt indiciu ar putea fi numărul de persoane care participă la seminarii sau simpozioane pe teme de cercetare care coincid cu subiectul ales de noi. În fine, dacă unii dintre cei care citesc subiectul vor spune: „Şi ce-i cu asta”? sau „De ce m-ar interesa acest subiect?”, atunci să ne punem serios întrebarea dacă merită într-adevăr să cheltuim timpul nostru preţios şi să facem efortul de a cerceta acel subiect. 

Subiectul să fie realizabil. Disertaţia se elaborează întotdeauna în cadrul unor parametri care reduc drastic libertatea de alegere a subiectului: timpul disponibil, competenţele autorului, resursele şi întinderea lucrării (numărul de pagini). Poate că avem o minunată idee originală şi de mare interes pentru noi, poate şi pentru alţii; dar oricât de mare ar fi interesul pentru un subiect anume, proiectul are un termen fix de predare, o dată la care trebuie finalizat. De aceea este nevoie ca subiectul să fie croit la scara posibilităţilor pe care studentul le are în preajma absolvirii. Dacă, de pildă, avem viziunea unui proiect de 20 de ani, să desprindem din el un subproiect de un an, de preferat unul care ţinteşte o componentă esenţială şi de mai mare interes. 

Tot referitor la factorul timp, am putea spune că nicicând nu este prea devreme să începem munca la lucrarea de licenţă. Cu cât mai curând începem, cu atât mai bine; vom avea timp de reflecţii, revizuiri şi îmbunătăţiri calitative. Umberto Eco recomandă „nu mai mult de 3 ani şi nu mai puţin de 6 luni” ca durată necesară pentru elaborarea unei lucrări de licenţă. [8 – p. 26]

Cât priveşte dimensiunile, lucrarea nu poate depăşi un anumit ordin de mărime, stabilit de facultate (de regulă 50 până la 80 de pagini, sau cât prevăd regulamentele universităţilor).

Există şi o categorie a subiectelor nerealizabile, în care intră şi cele cu un grad mare de generalitate. Tratarea unor astfel de subiecte este o eroare frecvent întâlnită. Motivul este că subiectele generale, în care se vorbeşte despre multe lucruri, sunt în aparenţă mai uşor de tratat şi, în acelaşi timp, creează impresia de erudiţie. Dar, „Tentaţia de a cuprinde totul […] nu dovedeşte că autorul deţine informaţie nelimitată; aceasta dovedeşte lipsa capacităţii de discriminare” [1] Dacă subiectul e prea general, riscăm să cădem în capcana scrierii unei lucrări care doar rezumă ideile. Din start ne vom lovi de dificultatea selectării bibliografiei. Este inevitabil să parcurgem lecturi nesfârşite, să omitem informaţii esenţiale şi să sărim de la o idee la alta. În concluzie, suntem avantajaţi dacă evităm subiecte de genul “scurte descrieri despre Univers” [8 – p. 34]

Astfel de greşeli se întâlnesc nu doar la studenţi, ci şi într-o ierarhie academică mai înaltă. Să exemplificăm prin trei enunţuri la niveluri diferite de generalitate:

1. Cum se scrie un text

2. Cum se scrie un text ştiinţific

3. Cum se face o lucrare de licenţă. Disciplinele umaniste

Ei bine, toate cele trei enunţuri sunt de fapt titlurile a trei cărţi avându-i ca autori pe: 1. Andra Şerbănescu, 2. Ilie Rad, 3. Umberto Eco. Cum lesne se poate vedea, sub raportul gradului de generalitate, primul îl include pe al doilea, care la rândul său îl include pe al treilea. Cu toate acestea, atât cartea Andrei Şerbănescu (Editura Polirom 2007), cât şi a lui Umberto Eco (Editura Polirom, 2006) au acelaşi număr de pagini (în acelaşi format).

Un semnal că subiectul este vast ni-l oferă numărul de lucrări care îl abordează. Astfel, dacă vom găsi la bibliotecă 60 de cărţi care tratează acel subiect, înseamnă că trebuie să îl restrângem sau să căutăm altul mai specific. (Dacă, dimpotrivă, va fi o singură carte.....................................................................

Editia I a lucrarii se afla in librarii online, precum si la Libraria Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca.