(TEXT PARTIAL IN CONSTRUCTIE)

Editia I a lucrarii se afla in librarii online, precum si la Libraria Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca.

CUM ELABORAM LUCRAREA DE LICENTA SI DISERTATIA DE MASTERAT

Vasile Nechita

Cum elaborăm lucrarea de licenţă
şi
disertaţia de masterat

Ghid practic

Ediţia a II-a, revizuită


Editia I a lucrarii se afla in librarii online, precum si la Libraria Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca.

CUPRINS

Cuprins

Rezumat - Abstract /
Prefaţă la ediţia a II-a /
Prefaţă /
Mulţumiri /
Introducere /

I OPERAŢII PREMERGĂTOARE /

1. Alegerea conducătorului ştiinţific /
2. Planificarea timpului şi pregătirea condiţiilor de lucru /

II OPERAŢII DE ELABORARE /

Etapele procesului de elaborare /
3. Alegerea subiectului /
- Strategii de identificare /
- Criterii de alegere /
4. Instrumente de ghidare a cercetării şi redactării /
5. Generarea de idei proprii /
6. Cercetarea şi documentarea /
- Consemnarea eficientă a informaţiilor /
- Plagiatul /
7. Alcătuirea planului, organizarea şi structurarea materialului /
- Elemente de conţinut ale secţiunilor /
- Prospectul de disertaţie /
8. Redactarea primei ciorne /
- Tehnici empirice de redactare /
- Redactarea unităţilor de compoziţie /
9. Revizuirea /
- Revizuirea la nivel de organizare /
- Revizuirea la nivel stilistic /
- Utilizarea calculatorului în revizuire /
10. Corectarea /

III OPERAŢII CONSECUTIVE ELABORĂRII /

11. Elemente de tehnoredactare /
12. Susţinerea lucrării /
- Valorificarea lucrării /

Referinţe /
- Referinţe adnotate /
Anexa 1 /
Anexa 2 /
Anexa 3 /
Anexa 4 /
Index de teme /
Index de autori /

REZUMAT/ABSTRACT

Rezumat

Ghidul intitulat Cum elaborăm lucrarea de licenţă şi disertaţia de masterat îşi propune să sprijine studenţii şi masteranzii în efortul lor de redactare mai eficientă a acestui gen de lucrări, pentru a atinge standardele de calitate impuse de universităţi şi a-şi susţine cu succes proiectul de absolvire. Lucrarea este abordată din perspectiva studenţilor şi aspiră să devină un instrument de lucru cât mai accesibil, fapt ce a determinat centrarea expunerii pe probleme de ordin practic. Pentru a depăşi dificultăţile de receptare, impuse de o terminologie specifică, se recurge stilistic la explicaţii în text, citatul sugestiv şi ilustrarea cu exemple particulare, asigurând astfel o bază intuitivă complementară expunerii abstracte. Lucrarea cuprinde mai puţin reguli, cât un şir de sugestii menite să crească eficienţa scrierii şi să evite un eventual start greşit, călăuzindu-l pe student pas cu pas în pregătirea, elaborarea şi susţinerea disertaţiei – de fapt cele trei părţi constitutive ale ghidului.

În prima parte sunt tratate probleme de logistică: alegerea conducătorului ştiinţific, planificarea timpului, organizarea spaţiului de lucru şi a instrumentarului necesar.

În partea a doua sunt abordate etapele de elaborare, începând cu alegerea subiectului şi continuând cu generarea de idei proprii, construirea unor instrumente de ghidare a cercetării şi redactării, documentarea şi cercetarea. Se continuă apoi cu alcătuirea planului, organizarea şi structurarea materialului, redactarea în ciornă a lucrării, revizuirea (la nivel de organizare a materialului, precum şi la nivel stilistic), corectarea (conform normelor gramaticale, ortografice şi de punctuaţie). În plus faţă de partea de elaborare propriu-zisă ghidul cuprinde şi îndrumări sumare privind lucrul cu calculatorul.

În partea a treia sunt prezentate elemente de tehnoredactare, precum şi problemele care se ivesc la susţinerea disertaţiei în faţa comisiei. În final, oferim câteva sugestii pentru valorificarea lucrării şi enumerăm unele dintre cele mai frecvente greşeli de abordare a acestui gen de lucrări.

Dat fiind faptul că disertaţiile sunt unicate, ghidul oferă sugestii doar despre „cum” să se conceapă o lucrare, nu şi „ce” anume să conţină ca text de bază, urmând ca studentul să particularizeze ideile generale expuse aici.

Abstract

The guide entitled “How do we Write the Thesis and the Master’s Dissertation” proposes to support the college and master’s degree students in their endeavour to write more efficiently this kind of papers in order to fulfill the quality standards required by universities and to promote their graduation project in a successful manner.

The book is approached from the student’s perspective and hopes to become a more accessible and efficient tool, which is the reason why it focuses on the practical issues.

In order overcome any misunderstanding, caused by a specific terminology, the guide stylistically uses textual explanations, the suggestive quote and the illustration with specific examples, thus providing a complementary intuitive source for the abstract exposition. The guide contains less rules, but a chain of suggestions meant to increase the efficiency in writing and to avoid a possible wrong start, guiding the student step by step in preparing, writing and presenting the dissertation - in fact the three constituent parts of the guide.

Part one deals with logistics issues such as choosing the project mentor, time scheduling, organizing work place and the necessary tools.

Part two approaches the writing stages, starting with topic selection and continuing with creating one’s own ideas, building tools in order to guide the research and writing, documentation and research. Next comes designing the plan, organizing and structuring the material, writing the first draft, revising (at both organizational and stylistic level) and correcting (according to grammatical, spelling and punctuation rules). Moreover, besides the actual writing process, the guide also contains brief hints concerning the use of the computer.

Part three tackles layout elements as well as problems that occur when presenting the dissertation in front of the panel. Finally, we offer a few tips to add value to the paper and we draw some of the most frequent mistakes when it comes to approach this kind of papers.

Given the fact that the dissertations are unique, the guide only offers tips on “how” to write a paper, but not on “what” it should contain as a main text, consequently the student will have to customize the general ideas expressed hereby.


Editia I a lucrarii se afla in librarii online, precum si la Libraria Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca.

PREFATA LA EDITIA A DOUA

Prefaţă la ediţia a doua

La câteva luni după apariţia în librării, titlul ediţiei I a volumului de faţă a fost semnalat la bibliografia unei lucrări similare, Ghidul lucrărilor de licenţă şi disertaţie (nivel licenţă şi masterat), semnată de Ioan Lumperdean, Dumitru Matiş şi Răzvan Mustaţă, profesori la Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca. Autorii menţionează lucrarea la secţiunea bibliografie selectivă şi o descriu sumar în secţiunea bibliografie adnotată.

Sub antetul aceleiaşi instituţii a apărut suportul de curs intitulat Metodologia cercetării ştiinţifice, precum şi Metode generale de cercetare şi metodica elaborării lucrărilor ştiinţifice (semnat de profesorii Gheorghe Ciobanu şi Ioan Lumperdean). La bibliografiile ambelor lucrări figurează şi prezentul ghid.

Ghidul a mai fost utilizat ca sursă bibliografică şi de conf. univ. dr. Camelia Burja de la Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, în lucrarea intitulată Ghid metodologic de elaborare şi prezentare a lucrării de disertaţie (postat pe net sub titlul Multicriterial Valuation for Sustainable Development Projects).

Titlul ghidului poate fi întâlnit şi la bibliografia lucrării Concepţia şi elaborarea lucrării de disertaţie, elaborată de conf. univ. dr. Georgeta Pirghiriac de la Universitatea Spiru Haret Bucureşti.

De asemenea, prof. univ. dr. Codruţa Micu de la Universitatea de Nord Baia Mare, Facultatea de ştiinţe, catedra de fizică, a condus lucrarea unui masterand care a referenţiat prezentul ghid la bibliografia lucrării intitulate Metodologia cercetării şi elaborării lucrării de disertaţie şi a lucrărilor ştiinţifice.

Câteva recenzii au apărut în presă (remarcându-se cele semnate de publiciştii Felician Pop, Ioan Burnar şi Ion Bala), precum şi un fel de recenzie-pamflet, semnată de Ioana Both, profesoară şi prodecan al Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Fără a adăuga noi capitole sau secţiuni, această a doua ediţie beneficiază de câteva completări şi revizuiri menite a aduce un plus de claritate şi coerenţă expunerii. Am încercat să fac aceste adaosuri cât mai lapidare, astfel încât lucrarea să-şi păstreze în continuare caracterul de ghid.


Editia I a lucrarii se afla in librarii online, precum si la Libraria Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca.

PREFATA

Prefaţă

Poate că, în pragul absolvirii, unii studenţi vor fi avut norocul să întâlnească un profesor care să se ocupe îndeaproape de ei în efortul de elaborare a lucrării de licenţă. În ceea ce mă priveşte, am fost lipsit de un astfel de sprijin, după cum de-a lungul anilor de studii liceale şi universitare am fost lipsit şi de experienţa redactării de eseuri, referate, recenzii, studii de caz... Şi iată că, pe neaşteptate, a venit vremea să elaborez lucrarea de diplomă, despre conceperea căreia nu aveam nici cea mai vagă idee. Îmi amintesc şi acum sentimentul de derută pe care l-am avut în momentul alegerii subiectului; îmi lipsea până şi cel mai elementar reper.

Raportându-mă la precedentele lucrări scrise în decursul anilor (sub zece pagini ca ordin de mărime), mi-am zis că aceste cazne vor dura cam o lună, poate două cel mult. Abia după ce mi-am făcut primele schiţe şi am trecut la documentare am fost în măsură să apreciez mai realist volumul imens de muncă pe care îl presupune o lucrare vastă precum cea de licenţă.

Mă apropiam de sfârşitul primului semestru al anului final de studii, aşadar timpul era deja înaintat. Mai aveam în faţă şi două sesiuni de examene. Ce era de făcut? Consultându-mă cu ceilalţi colegi, am optat cu toţii pentru muncă intensivă. Am pornit în mare viteză şi am ţinut-o mereu aşa câteva luni, până la finalizare; nu dormeam, nu ne plimbam, mâncam în pas alergător... Abia pe urmă mi-am dat seama că a fost vorba de o greşeală de estimare gândind sarcina în termeni de sprint când de fapt era vorba de un adevărat maraton, ceea ce implică o strategie esenţialmente diferită. Cât despre o lucrare de calitate, logic organizată şi atent finisată (ca să nu mai vorbesc de elemente de originalitate) nici nu putea fi vorba în acele condiţii; o improvizaţie şi nimic mai mult.

Pentru a aplica o strategie eficientă, mi-ar fi fost de mare ajutor un ghid precum cel de faţă, sau, din partea profesorului coordonator, un sumar instructaj de o jumătate de oră. Ei bine, ghidul nu a existat, iar acel profesor nu a avut disponibilă o afurisită de jumătate de oră, pentru a mă ajuta să trec de acest hop. Nici cursul de epistemologie pe care îl urmasem, plin de teorii şi gol de practici, nu mi-a fost de folos. Într-un cuvânt, a fost o experienţă cât se poate de frustrantă.

Acestea sunt motivele pentru care, văzând că şi generaţiile actuale se confruntă cam cu aceleaşi dificultăţi, m-am gândit că o sumă de sugestii (cu pronunţat caracter practic) având un rol de orientare în elaborarea unor lucrări de acest fel ar fi mai mult decât utilă pentru cei interesaţi, în speţă pentru studenţi şi masteranzi.

Ghidul are ca model tehnicile de elaborare iniţiate de cercetători din ţări anglofone, tehnici caracterizate de un înalt grad de eficienţă şi spirit pragmatic.
Conceput iniţial pentru studenţii în ştiinţe socioumane (unde ponderea redactării este mult mai mare decât în ştiinţele exacte), câţiva amici au opinat că ghidul ar putea avea o utilizare mai extinsă, inclusiv pentru elaborarea de articole şi eseuri pe felurite teme, precum şi pentru lucrări de grad didactic. Deşi au experienţa elaborării lucrării de licenţă, şi masteranzii cu care am stat de vorbă au spus că le-ar fi utilă o astfel de lucrare.

Fiecare secţiune are un anumit grad de autonomie, astfel încât poate fi citită şi înţeleasă fără a necesita parcurgerea volumului în întregime. De altfel, pe tot parcursul textului am urmărit deliberat o abordare modulară tocmai pentru a înlesni lectura cu întreruperi.

Desigur, aici doar se trasează cadrul de bază al disertaţiei şi se descriu situaţii generale, urmând ca studentul să le adapteze la cazuri particulare, specifice domeniului pe care îl tratează.

Fără a da răspunsuri la numeroase întrebări, ghidul pe care vi-l ofer poate fi un punct de pornire pentru cei care încearcă să răzbească prin eforturi proprii în construcţia acestor formidabile provocări care sunt lucrarea de licenţă şi disertaţia de masterat. În ceea ce mă priveşte, întotdeauna am pornit de la premisa că dacă un lucru merită făcut, atunci merită făcut bine.

Acestea fiind spuse, închei cu convingerea că studenţii care vor face efortul de a lectura paginile de faţă vor economisi timp şi energie şi vor avea parte de mai puţin stres.

Mulţumiri

În perioada elaborării lucrării am primit sprijin din partea unor persoane apropiate, colegi, rudenii şi amici. Astfel, Daniel Ferne mi-a procurat câteva cărţi din Statele Unite, care m-au ajutat să înţeleg mai profund tehnicile de redactare şi elaborare a lucrărilor ştiinţifice, aşa cum le practică cercetătorii americani. Fiică-mea Crina-Doina mi-a descifrat unele subtilităţi de traducere din engleză, fără de care nu înţelegeam îndeajuns de bine textele originale. Ovidiu-Emilian Mica, Paul Hărăguş, Ioan Andreica şi Viorel Câmpean au avut bunăvoinţa de a lectura textul şi de a-mi oferi sugestii de îmbunătăţire, înainte de a trimite manuscrisul la tipar. Cele mai consistente observaţii le-am primit din partea profesorului Adrian Ţineghe. Tuturor le mulţumesc pentru eforturi.


Notă. Pentru simplificarea textului şi evitarea unor repetiţii, utilizăm alternativ şi cu acelaşi sens general termenii: lucrare de diplomă, lucrare de licenţă şi disertaţie de masterat, precum şi studenţi şi masteranzi. De asemenea, în ideea că lucrarea va fi lecturată şi de alte categorii de persoane, scriem uneori cititori în loc de membrii comisiei de examinare.
Trimiterile la surse se fac prin cifre în paranteze drepte, reprezentând numerele de ordine din lista de referinţe (şi numărul de pagină, acolo unde e vorba de cărţi).


Editia I a lucrarii se afla in librarii online, precum si la Libraria Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca.

INTRODUCERE

Introducere

Context. Elaborarea lucrării de licenţă înseamnă de fapt o muncă de cercetare care se concretizează în scrierea unui text ştiinţific. (Ne referim aici la scris exclusiv în sensul de compoziţie, nu de reproducere). Practic, activităţile de cercetare şi cele de scriere nu pot fi net disociate; mai mult, chiar „Scrisul în sine este un proces de descoperire”. [6] Cu toate acestea, accentul în cuprinsul ghidului va cădea pe scriitură, adică pe latura editorială a demersului de elaborare a disertaţiei. Ca oricare alt cercetător, indiferent de specialitatea sa, în momentul redactării disertaţiei, absolventul se află şi în postura de scriitor, iar scopul lucrării de faţă este tocmai acela de a-l sprijini în acest demers.

Teoretic, lucrarea de diplomă ar trebui să fie o continuare firească a eseurilor, referatelor, recenziilor şi a altor scrieri din anii anteriori de studiu, începând chiar din perioada învăţământului preuniversitar. Numai că, în practică, lucrurile stau cu totul altfel. Când un student din universităţile româneşti îşi elaborează lucrarea de licenţă, el face un lucru pentru care este în cea mai mare măsură nepregătit, cel puţin sub aspectul exigenţelor de redactare. Cauza stă în faptul că abia în ultimii ani învăţământul preuniversitar de la noi a început să cultive tehnici de scriere. Sistemul de învăţământ continuă şi acum linia tradiţională prin care li se cere elevilor şi studenţilor să depoziteze un volum cât mai mare de cunoştinţe. Totuşi, elaborarea unor texte ştiinţifice este o bună modalitate de învăţare şi atinge obiective esenţiale ale educaţiei: creativitatea, gândirea critică, analiza, sinteza... Neglijând această oportunitate, profesorii noştri ne învaţă în continuare: să scriem despre ce ne-au predat ei, în loc să ne solicite să scriem despre ceva nou; să ne bazăm doar pe textul din cursuri şi manuale, în loc să îmbunătăţim sau să combatem opiniile autorilor; să cităm oamenii de ştiinţă, în loc să ne aducem contribuţia proprie; să reproducem stilul scriitorilor consacraţi, în loc să ne exprimăm cu propriile noastre cuvinte şi să ne formăm un stil propriu. Drept urmare a neglijării unui anume tip de învăţare (la care ne-am referit), studentul are doar o vagă idee despre îndemânările, efortul şi timpul necesare pentru alegerea unui subiect, generarea de idei proprii, documentarea, planificarea, organizarea şi structurarea materialului, redactarea în ciornă, revizuirea la nivel de organizare şi de stil, corectarea şi tehnoredactarea lucrării.

Pe tema elaborării lucrărilor de licenţă există în ţară doar o carte scrisă de un autor român şi o traducere din italiană, însă niciuna nu abordează tehnicile de redactare – principalul obiectiv al volumului de faţă. Astfel, Septimiu Chelcea, în lucrarea intitulată Cum redactăm… [5], se ocupă mai mult de specificul cercetării sociologice. Nici în cealaltă lucrare – Cum se face o teză de licenţă [8], Umberto Eco nu tratează tehnici de redactare şi nici etapele procesului de elaborare. Mult mai explicit sunt tratate aceste etape şi tehnici în lucrările unor cercetători americani, netraduşi încă în limba română. E drept că şi unele universităţi din ţara nostră dispun de ghiduri sumare, practic câteva instrucţiuni, cele mai multe limitându-se la chestiuni de formă (număr de pagini, aspect grafic, setări pentru pagină, reguli de citare; în cel mai bun caz redau cerinţe particulare ale disciplinei de profil). Într-un cuvânt, literatura de specialitate este relativ săracă, lucrarea de faţă propunându-şi să completeze în parte această lacună.

Semnificaţia şi scopul elaborării lucrării de diplomă. Studenţii şi masteranzii scriu lucrarea de licenţă respectiv disertaţia de masterat pentru a îndeplini o sarcină academică, parte a pregătirii universitare prevăzută în Legea educaţiei naţionale. Astfel de proiecte au un rol de evaluare, întrucât oglindesc destul de fidel nivelul şi calitatea pregătirii intelectuale a absolventului.
Dar, dincolo de latura prozaică a obligativităţii, elaborarea disertaţiei ne aduce multe beneficii utile de-a lungul întregii vieţi: învăţarea unor lucruri noi, însuşirea unor tehnici de cercetare, formarea gândirii critice, stăpânirea unor tehnici de redactare, formarea unor deprinderi de comunicare…
Astfel, înainte de toate, elaborarea disertaţiei este o componentă esenţială a procesului de învăţare fiindcă actul scrierii ne constrânge să căutăm informaţii despre un anume subiect şi să le organizăm într-o manieră coerentă. Procesul de elaborare oferă studentului oportunitatea de a sintetiza şi aplica multe din cunoştinţele dobândite la cursuri şi, în acelaşi timp, de a se concentra asupra unui subiect restrâns pe care îl studiază intensiv astfel încât devine „expert” în acel domeniu.

Până în acest moment, studentul a consumat cercetare; de acum, el urmează să producă cercetare – o prioritate a educaţiei postuniversitare. Se poate spune că elaborarea disertaţiei este un bun punct de pornire în acest sens, deoarece vom aduna mai mult material decât e necesar pentru un singur proiect. Ceea ce ne rămâne îl putem pune deoparte, urmând să-l utilizăm după absolvire; atunci vom reveni asupra materialului şi vom utiliza rezervele de idei rezultate din cercetare.

Un alt câştig provine din faptul că procesul de cercetare ne obligă să apreciem la justa valoare modul de gândire şi de scriere al altora, adică să ne formăm abilităţi de gândire critică şi de evaluare a informaţiei.
Apoi, elaborarea disertaţiei formează dexterităţi de redactare a textelor cu caracter ştiinţific. În mediul academic, a scrie bine este o calitate esenţială. Într-un anumit sens, rostul participării la cursuri este acela de a pregăti studentul pentru a elabora independent şi într-o manieră profesională proiecte majore de cercetare, prin care să demonstreze capacitatea de creaţie şi abilităţile analitice şi critice.

Mai mult, un astfel de proiect ne iniţiază în comunicarea cu alte persoane ce au aceleaşi preocupări. Prin cooperarea cu profesorul coordonator, studentul îşi formează îndemânări de comunicare cu un profesionist al domeniului. Totodată, scrierea disertaţiei presupune ca studenţii să organizeze discuţii tehnice, să formuleze argumente, fiind nevoiţi să interacţioneze în acest scop şi cu alţi profesori, specialişti sau colegi, pentru a le împărtăşi ideile.

„Universităţile ţin ca înaltă valoare nu doar căutarea de noi cunoştinţe şi o înţelegere mai bună, ci şi împărtăşirea acelor cunoştinţe. […] Ţi se cere să faci asta nu pentru că se aşteaptă ca toţi să devină oameni de ştiinţă profesionişti, ci pentru că în aproape toate profesiile vei căuta, vei cerceta, vei reflecta la ceea ce constaţi, vei lua decizii în probleme complexe şi apoi vei explica acele decizii.” [37]

Mai sunt şi alte beneficii ale realizării disertaţiei, legate de piaţa din ce în ce mai competitivă a locurilor de muncă. Lucrul la disertaţie prilejuieşte adesea un prim contact cu viitorul loc de muncă al studentului.

Să mai adăugăm că abilităţile de redactare ne oferă o calificare pe toată durata vieţii şi formează temelia multor cariere. Modul în care ne pricepem să redactăm un text reprezintă cartea noastră de vizită care ne aduce recunoaştere profesională. Deseori, persoanele pe care le întâlnim ne judecă pe baza felului în care scriem. Mulţi îl vor cataloga drept “incult” pe autorul unei scrieri doar pentru faptul că a încălcat unele reguli de ortografie. Cu atât mai importantă este redactarea sub raportul organizării ideilor, preciziei şi clarităţii expunerii. Să reţinem că abilităţile de redactare sunt transferabile dintr-un domeniu în altul. Fie că va profesa în specialitatea în care a studiat, fie în alta, absolventul va putea face uz de deprinderile sale şi în redactarea de scrisori de intenţie, scrisori de răspuns, rapoarte, studii, proiecte, discursuri, comunicate de presă, propuneri, articole, broşuri şi chiar cărţi.

Elaborarea disertaţiei este o muncă grea (la ce altceva ne putem aştepta?) şi ar fi păcat să irosim atâta efort fără să încercăm valorificarea rezultatelor. Mulţi autori spun că disertaţia poate fi revizuită şi perfecţionată în anii ce vin, iar o versiune finală poate fi publicată. Proiectul poate fi transformat, după absolvire, într-o carte sau o serie de articole care îl pot ajuta pe absolvent să se lanseze într-o carieră academică. Să vedem însă ce este disertaţia şi care sunt standardele de calitate ale unei lucrări de acest gen.

Standardele de calitate. Disertaţia tratează în principiu un subiect specific, clar formulat şi cât mai exact circumscris. Există două tipuri principale de disertaţii: de cercetare (empirică, descriind experimente conduse de autor) sau teoretică (în care autorul face o analiză şi sinteză a ideilor şi rezultatelor altor lucrări de cercetare deja publicate). De multe ori lucrarea are două componente: teoretică şi empirică. În varianta teoretică (şi parţial în cazul cercetării, care are de fiecare dată un fundament teoretic), disertaţia este o investigaţie într-un domeniu relativ restrâns, tratând subiectul dintr-o perspectivă proprie şi cu idei proprii, dar întărite cu ideile altor autori şi susţinute de date provenite din studiile de profil sau din alte surse. Ne raportăm astfel mereu la scrierile predecesorilor şi clădim pe cărămizile puse de ei, prin analiza sau critica acestora, concomitent cu adoptarea unei poziţii proprii. 

Două adjective importante, folosite pentru a descrie o disertaţie, sunt: „original” şi ”substanţial”. Cercetarea întreprinsă în sprijinul tezei trebuie să le conţină pe ambele, iar disertaţia trebuie să arate că este aşa. [41]

Originalitatea este un concept greu de definit. Dacă în tehnică originalitatea vizează invenţii, inovaţii, perfecţionări, iar în ştiinţele naturii este original cel ce descoperă fapte noi, în ştiinţele socioumane originală poate fi numită chiar şi o nouă interpretare a unor fapte cunoscute. Să reţinem că originalitatea se realizează la diferite niveluri şi nu presupune să începem totul de la zero şi nici să facem neapărat descoperiri epocale. Potrivit unui sondaj realizat în SUA, „gradul de originalitate al unei lucrări, indiferent de subiect, este de 5%” [42]. Uneori, originală poate fi numită şi re-aranjarea în contexte noi a unor elemente cunoscute. Scriitorul Marin Sorescu, de pildă, nu inventa teme noi, ci le lua în răspăr pe cele întâlnite.

O cerinţă minimală ar fi ca lucrarea să nu repete ceea ce s-a spus de mii de ori înaintea noastră, adică să nu ne limităm la mutarea informaţiei dintr-un loc în altul. Lucrările de cercetare sunt în general lucrări de sinteză, în care informaţiile se combină de aşa manieră încât cititorul să vadă dintr-o altă perspectivă subiectul. Faptul că nu a mai fost tratat până acum în acest mod face subiectul semnificativ şi important. Dacă am reuşit să adăugăm cât de mici elemente de noutate, atunci să subliniem în lucrarea pe care o elaborăm că, în pofida valoroaselor cercetări care s-au efectuat în domeniu, nimeni nu a abordat problema în felul în care este expusă de noi. Astfel de elemente de noutate ar putea fi analiza unor aspecte neclare în textele studiate, neobservate de alţii, neînţelese pe deplin, poate subevaluate sau trecute cu vederea. Bunăoară, ne propunem un nou punct de vedere, sau agreăm punctul de vedere al unui autor, în timp ce ne exprimăm dezacordul cu interpretări diferite ale altor autori; cu argumente şi dovezi le criticăm şi le respingem deoarece ni se par inadecvate sau irelevante. În unele cazuri, disertaţia semnalează implicaţii sau predicţii bazate pe fapte, aduce o contribuţie suplimentară la o zonă de cunoaştere sau procedează la aplicarea în domenii noi a unor tehnici cunoscute. Alteori se compară lucrările a doi sau mai mulţi autori care tratează subiectul din perspective diferite, uneori chiar în dezacord unii cu alţii. Poate facem mai clar un punct de vedere existent şi îl îmbunătăţim într-un anumit mod. Toate aceste abordări pot fi considerate elemente de originalitate.

În al doilea rând, e nevoie ca lucrarea să fie substanţială, adică să aibă densitate ideatică, semnificaţie şi profunzime, deoarece oricât de îngrijită ar fi, redactarea nu poate compensa puţinătatea şi lipsa de valoare şi relevanţă a ideilor şi conceptelor. Un subiect bun tratează o problemă importantă. În acest scop e nevoie să avem la bază solide cunoştinţe teoretice, sau bune rezultate practice (preferabil ambele), iar subiectul să fie în conexiune cu cercetările recente (dar nu o simplă variaţiune pe aceeaşi temă).

Mulţi autori pun accent pe necesitatea tratării analitice şi sintetice a subiectului şi implicit pe reducerea la minimum a descrierilor. [18]

În orice caz, o astfel de lucrare trebuie să fie mai mult decât o compilaţie necritică a faptelor sau interpretărilor publicate anterior sau doar o simplă trecere în revistă a lor. În principiu, să urmărim un subiect cu o anumită semnificaţie, un aport personal la cunoaştere prin analiză, sinteză şi interpretare, evitând doar descrierea, reformularea sau rezumatul unor informaţii cunoscute. Să nu ne limităm la un inventar de fapte, ci să căutăm o interpretare proprie încercând să răspundem la întrebarea „ce semnificaţie are…?” Pe de altă parte, să nu ne ferim să arătăm şi limitele ideilor pe care le analizăm.

O bună lucrare de licenţă este focalizată pe o teză sau o întrebare ce conduc la o înlănţuire logică a ideilor şi la aranjarea lor pe liniile de forţă ale unor argumente. Structurarea logică a ideilor prin stabilirea unor raporturi de coordonare şi subordonare, exprimarea concisă, clară, neambiguă, utilizarea unui stil sobru, respectarea normelor gramaticale, ortografice şi de punctuaţie – toate acestea fac parte din standardele unei disertaţii de calitate.

Părţile constitutive. 

Prima parte a ghidului – Operaţii premergătoare – tratează probleme de logistică, adică activităţile de organizare şi dotare, care preced şi înlesnesc procesul de elaborare propriu-zisă a viitoarei lucrări. Astfel, Alegerea conducătorului ştiinţific, ca prim capitol al ghidului, prezintă criteriile de selectare a profesorului cu care studentul urmează să colaboreze şi punctează aşteptările reciproce. Preliminariile continuă cu Planificarea timpului de elaborare şi pregătirea condiţiilor de lucru, capitol ce are menirea de a-i ajuta pe studenţi să economisească timpul foarte limitat de care dispun. Tot aici se abordează şi necesitatea unui program auster, care să-i asigure studentului menţinerea condiţiei fizice şi psihice optime în această perioadă de eforturi susţinute şi încordate. Un paragraf aparte este destinat problemelor legate de utilizarea calculatorului în scriere, după care tema se particularizează la mai multe secţiuni.

Partea a doua – Operaţii de elaborare – cuprinde întreg spectrul etapelor de scriere şi începe prin a sublinia rolul primei decizii, crucială pentru student, şi anume Alegerea subiectului. În acest capitol sunt evidenţiate strategiile de identificare a unui subiect şi criteriile care stau la baza alegerii, precum şi potenţialele surse de inspiraţie. Urmează construirea unor Instrumente de ghidare a cercetării şi redactării – întrebarea de cercetare, ipoteza, teza – menite a-l călăuzi pe student de-a lungul procesului de elaborare, indicându-i un punct focal şi sugerându-i o direcţie a lucrării. Generarea de idei reprezintă centrul de greutate al contribuţiei studentului la proiectul pe care şi l-a propus. După această etapă, lucrarea va purta marca ideilor proprii ale autorului, motiv pentru care în acest capitol sunt expuse câteva din tehnicile ce au rolul de a-l sprijini în demersul dificil al creării de idei. Cercetarea şi documentarea au ca scop colectarea de materiale şi raportarea proiectului la realizările precursorilor în domeniul abordat. Capitolul prezintă sursele de informare, modul de selectare şi evaluare a informaţiei, precum şi consemnarea corectă a trimiterilor la surse, astfel încât să se prevină plagiatul involuntar. Pe baza ideilor proprii şi a materialului colectat se poate trece la Alcătuirea planului, organizarea şi structurarea materialului, etapă care prefigurează forma finală a lucrării de absolvire. Aici se fac precizări privind conţinutul unor secţiuni ale disertaţiei, în varianta unui studiu cantitativ: introducere, consultarea literaturii de profil, metodologie, rezultate, concluzii, referinţe, anexe. După parcurgerea etapelor enumerate, urmează Redactarea primei ciorne. În acest capitol înfăţişăm succint câteva tehnici specifice de redactare, derivate din experienţa scriitorilor şi a cercetătorilor. O altă etapă fundamentală a procesului de elaborare a lucrării este Revizuirea, care operează în principal pe două niveluri: organizatoric şi stilistic. Ultima etapă a procesului de elaborare constă în finisarea textului prin Corectarea unor greşeli superficiale de scriere, pentru ca disertaţia să corespundă normelor gramaticale, ortografice şi de punctuaţie. Atât la revizuirea la nivel stilistic, cât şi la corectare, demonstraţia se bazează în mare măsură pe puterea exemplelor.

În partea a treia a lucrării – Operaţii consecutive elaborării – sunt prezentate Elemente de tehnoredactare, adică problemele legate de suportul material şi forma grafică a proiectului (aşezarea textului în pagină). Ultimul capitol, intitulat Susţinerea lucrării, redă pasul final pe care candidatul îl va face înainte de a deveni licenţiat sau master. Ideile abordate vizează: redactarea unui text de susţinere a disertaţiei, anticiparea întrebărilor ce pot fi formulate de membrii comisiei, tehnici de prezentare a proiectului şi modul în care studentul ar urma să reacţioneze la eventuale observaţii şi critici.
Partea finală mai conţine următoarele secţiuni distincte: Valorificarea lucrării, Referinţe, Referinţe adnotate, precum şi Greşeli tipice întâlnite în lucrările de licenţă (Anexa 1).

Sintetizând obiectivele şi conţinutul ghidului de faţă, nutrim convingerea că expunerea condiţiilor de pregătire, elaborare şi susţinere a lucrării de licenţă şi a disertaţiei de masterat va face mai uşoară munca studenţilor şi a masteranzilor ajutându-i să scrie mai eficient şi să atingă standardele de calitate pretinse de universităţi.

Editia I a lucrarii se afla in librarii online, precum si la Libraria Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca.

I OPERAŢII PREMERGĂTOARE

I OPERAŢII PREMERGĂTOARE

Aşa cum se întâmplă deseori în viaţă, succesul sau eşecul unui proiect depind în mare măsură de modul în care este pregătit. Şi în cazul disertaţiei, o bună pregătire ne va cruţa de intrarea în criză de timp şi de nesfârşite eforturi de tatonare. Deşi redactarea lucrării reprezintă un moment central, procesul de elaborare presupune numeroase activităţi conexe care preced această etapă. Ca primi paşi, sunt necesare câteva operaţii de logistică, fapt ce presupune să avem lucrul potrivit la timpul şi la locul potrivite, precum şi să putem apela la persoanele cu care urmează să cooperăm. În cazul de faţă, aceasta presupune să optăm pentru un conducător ştiinţific, să avem resurse la dispoziţie şi să ne planificăm timpul necesar, să ne organizăm locul de muncă şi să ne dotăm cu instrumentele de care avem nevoie. În această primă parte a lucrării vom expune toţi paşii preliminari enumeraţi. 

 

 

 

 

 

 

 

CUPRINS

Cuprins

Rezumat - Abstract /
Prefaţă la ediţia a II-a /
Prefaţă /
Mulţumiri /
Introducere /

I OPERAŢII PREMERGĂTOARE /

1. Alegerea conducătorului ştiinţific /
2. Planificarea timpului şi pregătirea condiţiilor de lucru /

II OPERAŢII DE ELABORARE /

Etapele procesului de elaborare /
3. Alegerea subiectului /
- Strategii de identificare /
- Criterii de alegere /
4. Instrumente de ghidare a cercetării şi redactării /
5. Generarea de idei proprii /
6. Cercetarea şi documentarea /
- Consemnarea eficientă a informaţiilor /
- Plagiatul /
7. Alcătuirea planului, organizarea şi structurarea materialului /
- Elemente de conţinut ale secţiunilor /
- Prospectul de disertaţie /
8. Redactarea primei ciorne /
- Tehnici empirice de redactare /
- Redactarea unităţilor de compoziţie /
9. Revizuirea /
- Revizuirea la nivel de organizare /
- Revizuirea la nivel stilistic /
- Utilizarea calculatorului în revizuire /
10. Corectarea /

III OPERAŢII CONSECUTIVE ELABORĂRII /

11. Elemente de tehnoredactare /
12. Susţinerea lucrării /
- Valorificarea lucrării /

Referinţe /
- Referinţe adnotate /
Anexa 1 /
Anexa 2 /
Anexa 3 /
Anexa 4 /
Index de teme /
Index de autori /

Editia I a lucrarii se afla in librarii online, precum si la Libraria Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca.

REZUMAT/ABSTRACT

Rezumat

Ghidul intitulat Cum elaborăm lucrarea de licenţă şi disertaţia de masterat îşi propune să sprijine studenţii şi masteranzii în efortul lor de redactare mai eficientă a acestui gen de lucrări, pentru a atinge standardele de calitate impuse de universităţi şi a-şi susţine cu succes proiectul de absolvire. Lucrarea este abordată din perspectiva studenţilor şi aspiră să devină un instrument de lucru cât mai accesibil, fapt ce a determinat centrarea expunerii pe probleme de ordin practic. Pentru a depăşi dificultăţile de receptare, impuse de o terminologie specifică, se recurge stilistic la explicaţii în text, citatul sugestiv şi ilustrarea cu exemple particulare, asigurând astfel o bază intuitivă complementară expunerii abstracte. Lucrarea cuprinde mai puţin reguli, cât un şir de sugestii menite să crească eficienţa scrierii şi să evite un eventual start greşit, călăuzindu-l pe student pas cu pas în pregătirea, elaborarea şi susţinerea disertaţiei – de fapt cele trei părţi constitutive ale ghidului.

În prima parte sunt tratate probleme de logistică: alegerea conducătorului ştiinţific, planificarea timpului, organizarea spaţiului de lucru şi a instrumentarului necesar.

În partea a doua sunt abordate etapele de elaborare, începând cu alegerea subiectului şi continuând cu generarea de idei proprii, construirea unor instrumente de ghidare a cercetării şi redactării, documentarea şi cercetarea. Se continuă apoi cu alcătuirea planului, organizarea şi structurarea materialului, redactarea în ciornă a lucrării, revizuirea (la nivel de organizare a materialului, precum şi la nivel stilistic), corectarea (conform normelor gramaticale, ortografice şi de punctuaţie). În plus faţă de partea de elaborare propriu-zisă ghidul cuprinde şi îndrumări sumare privind lucrul cu calculatorul.

În partea a treia sunt prezentate elemente de tehnoredactare, precum şi problemele care se ivesc la susţinerea disertaţiei în faţa comisiei. În final, oferim câteva sugestii pentru valorificarea lucrării şi enumerăm unele dintre cele mai frecvente greşeli de abordare a acestui gen de lucrări.

Dat fiind faptul că disertaţiile sunt unicate, ghidul oferă sugestii doar despre „cum” să se conceapă o lucrare, nu şi „ce” anume să conţină ca text de bază, urmând ca studentul să particularizeze ideile generale expuse aici.

Abstract

The guide entitled “How do we Write the Thesis and the Master’s Dissertation” proposes to support the college and master’s degree students in their endeavour to write more efficiently this kind of papers in order to fulfill the quality standards required by universities and to promote their graduation project in a successful manner.

The book is approached from the student’s perspective and hopes to become a more accessible and efficient tool, which is the reason why it focuses on the practical issues.

In order overcome any misunderstanding, caused by a specific terminology, the guide stylistically uses textual explanations, the suggestive quote and the illustration with specific examples, thus providing a complementary intuitive source for the abstract exposition. The guide contains less rules, but a chain of suggestions meant to increase the efficiency in writing and to avoid a possible wrong start, guiding the student step by step in preparing, writing and presenting the dissertation - in fact the three constituent parts of the guide.

Part one deals with logistics issues such as choosing the project mentor, time scheduling, organizing work place and the necessary tools.

Part two approaches the writing stages, starting with topic selection and continuing with creating one’s own ideas, building tools in order to guide the research and writing, documentation and research. Next comes designing the plan, organizing and structuring the material, writing the first draft, revising (at both organizational and stylistic level) and correcting (according to grammatical, spelling and punctuation rules). Moreover, besides the actual writing process, the guide also contains brief hints concerning the use of the computer.

Part three tackles layout elements as well as problems that occur when presenting the dissertation in front of the panel. Finally, we offer a few tips to add value to the paper and we draw some of the most frequent mistakes when it comes to approach this kind of papers.

Given the fact that the dissertations are unique, the guide only offers tips on “how” to write a paper, but not on “what” it should contain as a main text, consequently the student will have to customize the general ideas expressed hereby.


Editia I a lucrarii se afla in librarii online, precum si la Libraria Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca.

PREFATA LA EDITIA A DOUA

Prefaţă la ediţia a doua

La câteva luni după apariţia în librării, titlul ediţiei I a volumului de faţă a fost semnalat la bibliografia unei lucrări similare, Ghidul lucrărilor de licenţă şi disertaţie (nivel licenţă şi masterat), semnată de Ioan Lumperdean, Dumitru Matiş şi Răzvan Mustaţă, profesori la Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca. Autorii menţionează lucrarea la secţiunea bibliografie selectivă şi o descriu sumar în secţiunea bibliografie adnotată.

Sub antetul aceleiaşi instituţii a apărut suportul de curs intitulat Metodologia cercetării ştiinţifice, precum şi Metode generale de cercetare şi metodica elaborării lucrărilor ştiinţifice (semnat de profesorii Gheorghe Ciobanu şi Ioan Lumperdean). La bibliografiile ambelor lucrări figurează şi prezentul ghid.

Ghidul a mai fost utilizat ca sursă bibliografică şi de conf. univ. dr. Camelia Burja de la Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, în lucrarea intitulată Ghid metodologic de elaborare şi prezentare a lucrării de disertaţie (postat pe net sub titlul Multicriterial Valuation for Sustainable Development Projects).

Titlul ghidului poate fi întâlnit şi la bibliografia lucrării Concepţia şi elaborarea lucrării de disertaţie, elaborată de conf. univ. dr. Georgeta Pirghiriac de la Universitatea Spiru Haret Bucureşti.

De asemenea, prof. univ. dr. Codruţa Micu de la Universitatea de Nord Baia Mare, Facultatea de ştiinţe, catedra de fizică, a condus lucrarea unui masterand care a referenţiat prezentul ghid la bibliografia lucrării intitulate Metodologia cercetării şi elaborării lucrării de disertaţie şi a lucrărilor ştiinţifice.

Câteva recenzii au apărut în presă (remarcându-se cele semnate de publiciştii Felician Pop, Ioan Burnar şi Ion Bala), precum şi un fel de recenzie-pamflet, semnată de Ioana Both, profesoară şi prodecan al Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Fără a adăuga noi capitole sau secţiuni, această a doua ediţie beneficiază de câteva completări şi revizuiri menite a aduce un plus de claritate şi coerenţă expunerii. Am încercat să fac aceste adaosuri cât mai lapidare, astfel încât lucrarea să-şi păstreze în continuare caracterul de ghid.


Editia I a lucrarii se afla in librarii online, precum si la Libraria Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca.

PREFATA

Prefaţă

Poate că, în pragul absolvirii, unii studenţi vor fi avut norocul să întâlnească un profesor care să se ocupe îndeaproape de ei în efortul de elaborare a lucrării de licenţă. În ceea ce mă priveşte, am fost lipsit de un astfel de sprijin, după cum de-a lungul anilor de studii liceale şi universitare am fost lipsit şi de experienţa redactării de eseuri, referate, recenzii, studii de caz... Şi iată că, pe neaşteptate, a venit vremea să elaborez lucrarea de diplomă, despre conceperea căreia nu aveam nici cea mai vagă idee. Îmi amintesc şi acum sentimentul de derută pe care l-am avut în momentul alegerii subiectului; îmi lipsea până şi cel mai elementar reper.

Raportându-mă la precedentele lucrări scrise în decursul anilor (sub zece pagini ca ordin de mărime), mi-am zis că aceste cazne vor dura cam o lună, poate două cel mult. Abia după ce mi-am făcut primele schiţe şi am trecut la documentare am fost în măsură să apreciez mai realist volumul imens de muncă pe care îl presupune o lucrare vastă precum cea de licenţă.

Mă apropiam de sfârşitul primului semestru al anului final de studii, aşadar timpul era deja înaintat. Mai aveam în faţă şi două sesiuni de examene. Ce era de făcut? Consultându-mă cu ceilalţi colegi, am optat cu toţii pentru muncă intensivă. Am pornit în mare viteză şi am ţinut-o mereu aşa câteva luni, până la finalizare; nu dormeam, nu ne plimbam, mâncam în pas alergător... Abia pe urmă mi-am dat seama că a fost vorba de o greşeală de estimare gândind sarcina în termeni de sprint când de fapt era vorba de un adevărat maraton, ceea ce implică o strategie esenţialmente diferită. Cât despre o lucrare de calitate, logic organizată şi atent finisată (ca să nu mai vorbesc de elemente de originalitate) nici nu putea fi vorba în acele condiţii; o improvizaţie şi nimic mai mult.

Pentru a aplica o strategie eficientă, mi-ar fi fost de mare ajutor un ghid precum cel de faţă, sau, din partea profesorului coordonator, un sumar instructaj de o jumătate de oră. Ei bine, ghidul nu a existat, iar acel profesor nu a avut disponibilă o afurisită de jumătate de oră, pentru a mă ajuta să trec de acest hop. Nici cursul de epistemologie pe care îl urmasem, plin de teorii şi gol de practici, nu mi-a fost de folos. Într-un cuvânt, a fost o experienţă cât se poate de frustrantă.

Acestea sunt motivele pentru care, văzând că şi generaţiile actuale se confruntă cam cu aceleaşi dificultăţi, m-am gândit că o sumă de sugestii (cu pronunţat caracter practic) având un rol de orientare în elaborarea unor lucrări de acest fel ar fi mai mult decât utilă pentru cei interesaţi, în speţă pentru studenţi şi masteranzi.

Ghidul are ca model tehnicile de elaborare iniţiate de cercetători din ţări anglofone, tehnici caracterizate de un înalt grad de eficienţă şi spirit pragmatic.
Conceput iniţial pentru studenţii în ştiinţe socioumane (unde ponderea redactării este mult mai mare decât în ştiinţele exacte), câţiva amici au opinat că ghidul ar putea avea o utilizare mai extinsă, inclusiv pentru elaborarea de articole şi eseuri pe felurite teme, precum şi pentru lucrări de grad didactic. Deşi au experienţa elaborării lucrării de licenţă, şi masteranzii cu care am stat de vorbă au spus că le-ar fi utilă o astfel de lucrare.

Fiecare secţiune are un anumit grad de autonomie, astfel încât poate fi citită şi înţeleasă fără a necesita parcurgerea volumului în întregime. De altfel, pe tot parcursul textului am urmărit deliberat o abordare modulară tocmai pentru a înlesni lectura cu întreruperi.

Desigur, aici doar se trasează cadrul de bază al disertaţiei şi se descriu situaţii generale, urmând ca studentul să le adapteze la cazuri particulare, specifice domeniului pe care îl tratează.

Fără a da răspunsuri la numeroase întrebări, ghidul pe care vi-l ofer poate fi un punct de pornire pentru cei care încearcă să răzbească prin eforturi proprii în construcţia acestor formidabile provocări care sunt lucrarea de licenţă şi disertaţia de masterat. În ceea ce mă priveşte, întotdeauna am pornit de la premisa că dacă un lucru merită făcut, atunci merită făcut bine.

Acestea fiind spuse, închei cu convingerea că studenţii care vor face efortul de a lectura paginile de faţă vor economisi timp şi energie şi vor avea parte de mai puţin stres.

Mulţumiri

În perioada elaborării lucrării am primit sprijin din partea unor persoane apropiate, colegi, rudenii şi amici. Astfel, Daniel Ferne mi-a procurat câteva cărţi din Statele Unite, care m-au ajutat să înţeleg mai profund tehnicile de redactare şi elaborare a lucrărilor ştiinţifice, aşa cum le practică cercetătorii americani. Fiică-mea Crina-Doina mi-a descifrat unele subtilităţi de traducere din engleză, fără de care nu înţelegeam îndeajuns de bine textele originale. Ovidiu-Emilian Mica, Paul Hărăguş, Ioan Andreica şi Viorel Câmpean au avut bunăvoinţa de a lectura textul şi de a-mi oferi sugestii de îmbunătăţire, înainte de a trimite manuscrisul la tipar. Cele mai consistente observaţii le-am primit din partea profesorului Adrian Ţineghe. Tuturor le mulţumesc pentru eforturi.


Notă. Pentru simplificarea textului şi evitarea unor repetiţii, utilizăm alternativ şi cu acelaşi sens general termenii: lucrare de diplomă, lucrare de licenţă şi disertaţie de masterat, precum şi studenţi şi masteranzi. De asemenea, în ideea că lucrarea va fi lecturată şi de alte categorii de persoane, scriem uneori cititori în loc de membrii comisiei de examinare.
Trimiterile la surse se fac prin cifre în paranteze drepte, reprezentând numerele de ordine din lista de referinţe (şi numărul de pagină, acolo unde e vorba de cărţi).


Editia I a lucrarii se afla in librarii online, precum si la Libraria Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca.

INTRODUCERE

Introducere

Context. Elaborarea lucrării de licenţă înseamnă de fapt o muncă de cercetare care se concretizează în scrierea unui text ştiinţific. (Ne referim aici la scris exclusiv în sensul de compoziţie, nu de reproducere). Practic, activităţile de cercetare şi cele de scriere nu pot fi net disociate; mai mult, chiar „Scrisul în sine este un proces de descoperire”. [6] Cu toate acestea, accentul în cuprinsul ghidului va cădea pe scriitură, adică pe latura editorială a demersului de elaborare a disertaţiei. Ca oricare alt cercetător, indiferent de specialitatea sa, în momentul redactării disertaţiei, absolventul se află şi în postura de scriitor, iar scopul lucrării de faţă este tocmai acela de a-l sprijini în acest demers.

Teoretic, lucrarea de diplomă ar trebui să fie o continuare firească a eseurilor, referatelor, recenziilor şi a altor scrieri din anii anteriori de studiu, începând chiar din perioada învăţământului preuniversitar. Numai că, în practică, lucrurile stau cu totul altfel. Când un student din universităţile româneşti îşi elaborează lucrarea de licenţă, el face un lucru pentru care este în cea mai mare măsură nepregătit, cel puţin sub aspectul exigenţelor de redactare. Cauza stă în faptul că abia în ultimii ani învăţământul preuniversitar de la noi a început să cultive tehnici de scriere. Sistemul de învăţământ continuă şi acum linia tradiţională prin care li se cere elevilor şi studenţilor să depoziteze un volum cât mai mare de cunoştinţe. Totuşi, elaborarea unor texte ştiinţifice este o bună modalitate de învăţare şi atinge obiective esenţiale ale educaţiei: creativitatea, gândirea critică, analiza, sinteza... Neglijând această oportunitate, profesorii noştri ne învaţă în continuare: să scriem despre ce ne-au predat ei, în loc să ne solicite să scriem despre ceva nou; să ne bazăm doar pe textul din cursuri şi manuale, în loc să îmbunătăţim sau să combatem opiniile autorilor; să cităm oamenii de ştiinţă, în loc să ne aducem contribuţia proprie; să reproducem stilul scriitorilor consacraţi, în loc să ne exprimăm cu propriile noastre cuvinte şi să ne formăm un stil propriu. Drept urmare a neglijării unui anume tip de învăţare (la care ne-am referit), studentul are doar o vagă idee despre îndemânările, efortul şi timpul necesare pentru alegerea unui subiect, generarea de idei proprii, documentarea, planificarea, organizarea şi structurarea materialului, redactarea în ciornă, revizuirea la nivel de organizare şi de stil, corectarea şi tehnoredactarea lucrării.

Pe tema elaborării lucrărilor de licenţă există în ţară doar o carte scrisă de un autor român şi o traducere din italiană, însă niciuna nu abordează tehnicile de redactare – principalul obiectiv al volumului de faţă. Astfel, Septimiu Chelcea, în lucrarea intitulată Cum redactăm… [5], se ocupă mai mult de specificul cercetării sociologice. Nici în cealaltă lucrare – Cum se face o teză de licenţă [8], Umberto Eco nu tratează tehnici de redactare şi nici etapele procesului de elaborare. Mult mai explicit sunt tratate aceste etape şi tehnici în lucrările unor cercetători americani, netraduşi încă în limba română. E drept că şi unele universităţi din ţara nostră dispun de ghiduri sumare, practic câteva instrucţiuni, cele mai multe limitându-se la chestiuni de formă (număr de pagini, aspect grafic, setări pentru pagină, reguli de citare; în cel mai bun caz redau cerinţe particulare ale disciplinei de profil). Într-un cuvânt, literatura de specialitate este relativ săracă, lucrarea de faţă propunându-şi să completeze în parte această lacună.

Semnificaţia şi scopul elaborării lucrării de diplomă. Studenţii şi masteranzii scriu lucrarea de licenţă respectiv disertaţia de masterat pentru a îndeplini o sarcină academică, parte a pregătirii universitare prevăzută în Legea educaţiei naţionale. Astfel de proiecte au un rol de evaluare, întrucât oglindesc destul de fidel nivelul şi calitatea pregătirii intelectuale a absolventului.
Dar, dincolo de latura prozaică a obligativităţii, elaborarea disertaţiei ne aduce multe beneficii utile de-a lungul întregii vieţi: învăţarea unor lucruri noi, însuşirea unor tehnici de cercetare, formarea gândirii critice, stăpânirea unor tehnici de redactare, formarea unor deprinderi de comunicare…
Astfel, înainte de toate, elaborarea disertaţiei este o componentă esenţială a procesului de învăţare fiindcă actul scrierii ne constrânge să căutăm informaţii despre un anume subiect şi să le organizăm într-o manieră coerentă. Procesul de elaborare oferă studentului oportunitatea de a sintetiza şi aplica multe din cunoştinţele dobândite la cursuri şi, în acelaşi timp, de a se concentra asupra unui subiect restrâns pe care îl studiază intensiv astfel încât devine „expert” în acel domeniu.

Până în acest moment, studentul a consumat cercetare; de acum, el urmează să producă cercetare – o prioritate a educaţiei postuniversitare. Se poate spune că elaborarea disertaţiei este un bun punct de pornire în acest sens, deoarece vom aduna mai mult material decât e necesar pentru un singur proiect. Ceea ce ne rămâne îl putem pune deoparte, urmând să-l utilizăm după absolvire; atunci vom reveni asupra materialului şi vom utiliza rezervele de idei rezultate din cercetare.

Un alt câştig provine din faptul că procesul de cercetare ne obligă să apreciem la justa valoare modul de gândire şi de scriere al altora, adică să ne formăm abilităţi de gândire critică şi de evaluare a informaţiei.
Apoi, elaborarea disertaţiei formează dexterităţi de redactare a textelor cu caracter ştiinţific. În mediul academic, a scrie bine este o calitate esenţială. Într-un anumit sens, rostul participării la cursuri este acela de a pregăti studentul pentru a elabora independent şi într-o manieră profesională proiecte majore de cercetare, prin care să demonstreze capacitatea de creaţie şi abilităţile analitice şi critice.

Mai mult, un astfel de proiect ne iniţiază în comunicarea cu alte persoane ce au aceleaşi preocupări. Prin cooperarea cu profesorul coordonator, studentul îşi formează îndemânări de comunicare cu un profesionist al domeniului. Totodată, scrierea disertaţiei presupune ca studenţii să organizeze discuţii tehnice, să formuleze argumente, fiind nevoiţi să interacţioneze în acest scop şi cu alţi profesori, specialişti sau colegi, pentru a le împărtăşi ideile.

„Universităţile ţin ca înaltă valoare nu doar căutarea de noi cunoştinţe şi o înţelegere mai bună, ci şi împărtăşirea acelor cunoştinţe. […] Ţi se cere să faci asta nu pentru că se aşteaptă ca toţi să devină oameni de ştiinţă profesionişti, ci pentru că în aproape toate profesiile vei căuta, vei cerceta, vei reflecta la ceea ce constaţi, vei lua decizii în probleme complexe şi apoi vei explica acele decizii.” [37]

Mai sunt şi alte beneficii ale realizării disertaţiei, legate de piaţa din ce în ce mai competitivă a locurilor de muncă. Lucrul la disertaţie prilejuieşte adesea un prim contact cu viitorul loc de muncă al studentului.

Să mai adăugăm că abilităţile de redactare ne oferă o calificare pe toată durata vieţii şi formează temelia multor cariere. Modul în care ne pricepem să redactăm un text reprezintă cartea noastră de vizită care ne aduce recunoaştere profesională. Deseori, persoanele pe care le întâlnim ne judecă pe baza felului în care scriem. Mulţi îl vor cataloga drept “incult” pe autorul unei scrieri doar pentru faptul că a încălcat unele reguli de ortografie. Cu atât mai importantă este redactarea sub raportul organizării ideilor, preciziei şi clarităţii expunerii. Să reţinem că abilităţile de redactare sunt transferabile dintr-un domeniu în altul. Fie că va profesa în specialitatea în care a studiat, fie în alta, absolventul va putea face uz de deprinderile sale şi în redactarea de scrisori de intenţie, scrisori de răspuns, rapoarte, studii, proiecte, discursuri, comunicate de presă, propuneri, articole, broşuri şi chiar cărţi.

Elaborarea disertaţiei este o muncă grea (la ce altceva ne putem aştepta?) şi ar fi păcat să irosim atâta efort fără să încercăm valorificarea rezultatelor. Mulţi autori spun că disertaţia poate fi revizuită şi perfecţionată în anii ce vin, iar o versiune finală poate fi publicată. Proiectul poate fi transformat, după absolvire, într-o carte sau o serie de articole care îl pot ajuta pe absolvent să se lanseze într-o carieră academică. Să vedem însă ce este disertaţia şi care sunt standardele de calitate ale unei lucrări de acest gen.

Standardele de calitate. Disertaţia tratează în principiu un subiect specific, clar formulat şi cât mai exact circumscris. Există două tipuri principale de disertaţii: de cercetare (empirică, descriind experimente conduse de autor) sau teoretică (în care autorul face o analiză şi sinteză a ideilor şi rezultatelor altor lucrări de cercetare deja publicate). De multe ori lucrarea are două componente: teoretică şi empirică. În varianta teoretică (şi parţial în cazul cercetării, care are de fiecare dată un fundament teoretic), disertaţia este o investigaţie într-un domeniu relativ restrâns, tratând subiectul dintr-o perspectivă proprie şi cu idei proprii, dar întărite cu ideile altor autori şi susţinute de date provenite din studiile de profil sau din alte surse. Ne raportăm astfel mereu la scrierile predecesorilor şi clădim pe cărămizile puse de ei, prin analiza sau critica acestora, concomitent cu adoptarea unei poziţii proprii. 

Două adjective importante, folosite pentru a descrie o disertaţie, sunt: „original” şi ”substanţial”. Cercetarea întreprinsă în sprijinul tezei trebuie să le conţină pe ambele, iar disertaţia trebuie să arate că este aşa. [41]

Originalitatea este un concept greu de definit. Dacă în tehnică originalitatea vizează invenţii, inovaţii, perfecţionări, iar în ştiinţele naturii este original cel ce descoperă fapte noi, în ştiinţele socioumane originală poate fi numită chiar şi o nouă interpretare a unor fapte cunoscute. Să reţinem că originalitatea se realizează la diferite niveluri şi nu presupune să începem totul de la zero şi nici să facem neapărat descoperiri epocale. Potrivit unui sondaj realizat în SUA, „gradul de originalitate al unei lucrări, indiferent de subiect, este de 5%” [42]. Uneori, originală poate fi numită şi re-aranjarea în contexte noi a unor elemente cunoscute. Scriitorul Marin Sorescu, de pildă, nu inventa teme noi, ci le lua în răspăr pe cele întâlnite.

O cerinţă minimală ar fi ca lucrarea să nu repete ceea ce s-a spus de mii de ori înaintea noastră, adică să nu ne limităm la mutarea informaţiei dintr-un loc în altul. Lucrările de cercetare sunt în general lucrări de sinteză, în care informaţiile se combină de aşa manieră încât cititorul să vadă dintr-o altă perspectivă subiectul. Faptul că nu a mai fost tratat până acum în acest mod face subiectul semnificativ şi important. Dacă am reuşit să adăugăm cât de mici elemente de noutate, atunci să subliniem în lucrarea pe care o elaborăm că, în pofida valoroaselor cercetări care s-au efectuat în domeniu, nimeni nu a abordat problema în felul în care este expusă de noi. Astfel de elemente de noutate ar putea fi analiza unor aspecte neclare în textele studiate, neobservate de alţii, neînţelese pe deplin, poate subevaluate sau trecute cu vederea. Bunăoară, ne propunem un nou punct de vedere, sau agreăm punctul de vedere al unui autor, în timp ce ne exprimăm dezacordul cu interpretări diferite ale altor autori; cu argumente şi dovezi le criticăm şi le respingem deoarece ni se par inadecvate sau irelevante. În unele cazuri, disertaţia semnalează implicaţii sau predicţii bazate pe fapte, aduce o contribuţie suplimentară la o zonă de cunoaştere sau procedează la aplicarea în domenii noi a unor tehnici cunoscute. Alteori se compară lucrările a doi sau mai mulţi autori care tratează subiectul din perspective diferite, uneori chiar în dezacord unii cu alţii. Poate facem mai clar un punct de vedere existent şi îl îmbunătăţim într-un anumit mod. Toate aceste abordări pot fi considerate elemente de originalitate.

În al doilea rând, e nevoie ca lucrarea să fie substanţială, adică să aibă densitate ideatică, semnificaţie şi profunzime, deoarece oricât de îngrijită ar fi, redactarea nu poate compensa puţinătatea şi lipsa de valoare şi relevanţă a ideilor şi conceptelor. Un subiect bun tratează o problemă importantă. În acest scop e nevoie să avem la bază solide cunoştinţe teoretice, sau bune rezultate practice (preferabil ambele), iar subiectul să fie în conexiune cu cercetările recente (dar nu o simplă variaţiune pe aceeaşi temă).

Mulţi autori pun accent pe necesitatea tratării analitice şi sintetice a subiectului şi implicit pe reducerea la minimum a descrierilor. [18]

În orice caz, o astfel de lucrare trebuie să fie mai mult decât o compilaţie necritică a faptelor sau interpretărilor publicate anterior sau doar o simplă trecere în revistă a lor. În principiu, să urmărim un subiect cu o anumită semnificaţie, un aport personal la cunoaştere prin analiză, sinteză şi interpretare, evitând doar descrierea, reformularea sau rezumatul unor informaţii cunoscute. Să nu ne limităm la un inventar de fapte, ci să căutăm o interpretare proprie încercând să răspundem la întrebarea „ce semnificaţie are…?” Pe de altă parte, să nu ne ferim să arătăm şi limitele ideilor pe care le analizăm.

O bună lucrare de licenţă este focalizată pe o teză sau o întrebare ce conduc la o înlănţuire logică a ideilor şi la aranjarea lor pe liniile de forţă ale unor argumente. Structurarea logică a ideilor prin stabilirea unor raporturi de coordonare şi subordonare, exprimarea concisă, clară, neambiguă, utilizarea unui stil sobru, respectarea normelor gramaticale, ortografice şi de punctuaţie – toate acestea fac parte din standardele unei disertaţii de calitate.

Părţile constitutive. 

Prima parte a ghidului – Operaţii premergătoare – tratează probleme de logistică, adică activităţile de organizare şi dotare, care preced şi înlesnesc procesul de elaborare propriu-zisă a viitoarei lucrări. Astfel, Alegerea conducătorului ştiinţific, ca prim capitol al ghidului, prezintă criteriile de selectare a profesorului cu care studentul urmează să colaboreze şi punctează aşteptările reciproce. Preliminariile continuă cu Planificarea timpului de elaborare şi pregătirea condiţiilor de lucru, capitol ce are menirea de a-i ajuta pe studenţi să economisească timpul foarte limitat de care dispun. Tot aici se abordează şi necesitatea unui program auster, care să-i asigure studentului menţinerea condiţiei fizice şi psihice optime în această perioadă de eforturi susţinute şi încordate. Un paragraf aparte este destinat problemelor legate de utilizarea calculatorului în scriere, după care tema se particularizează la mai multe secţiuni.

Partea a doua – Operaţii de elaborare – cuprinde întreg spectrul etapelor de scriere şi începe prin a sublinia rolul primei decizii, crucială pentru student, şi anume Alegerea subiectului. În acest capitol sunt evidenţiate strategiile de identificare a unui subiect şi criteriile care stau la baza alegerii, precum şi potenţialele surse de inspiraţie. Urmează construirea unor Instrumente de ghidare a cercetării şi redactării – întrebarea de cercetare, ipoteza, teza – menite a-l călăuzi pe student de-a lungul procesului de elaborare, indicându-i un punct focal şi sugerându-i o direcţie a lucrării. Generarea de idei reprezintă centrul de greutate al contribuţiei studentului la proiectul pe care şi l-a propus. După această etapă, lucrarea va purta marca ideilor proprii ale autorului, motiv pentru care în acest capitol sunt expuse câteva din tehnicile ce au rolul de a-l sprijini în demersul dificil al creării de idei. Cercetarea şi documentarea au ca scop colectarea de materiale şi raportarea proiectului la realizările precursorilor în domeniul abordat. Capitolul prezintă sursele de informare, modul de selectare şi evaluare a informaţiei, precum şi consemnarea corectă a trimiterilor la surse, astfel încât să se prevină plagiatul involuntar. Pe baza ideilor proprii şi a materialului colectat se poate trece la Alcătuirea planului, organizarea şi structurarea materialului, etapă care prefigurează forma finală a lucrării de absolvire. Aici se fac precizări privind conţinutul unor secţiuni ale disertaţiei, în varianta unui studiu cantitativ: introducere, consultarea literaturii de profil, metodologie, rezultate, concluzii, referinţe, anexe. După parcurgerea etapelor enumerate, urmează Redactarea primei ciorne. În acest capitol înfăţişăm succint câteva tehnici specifice de redactare, derivate din experienţa scriitorilor şi a cercetătorilor. O altă etapă fundamentală a procesului de elaborare a lucrării este Revizuirea, care operează în principal pe două niveluri: organizatoric şi stilistic. Ultima etapă a procesului de elaborare constă în finisarea textului prin Corectarea unor greşeli superficiale de scriere, pentru ca disertaţia să corespundă normelor gramaticale, ortografice şi de punctuaţie. Atât la revizuirea la nivel stilistic, cât şi la corectare, demonstraţia se bazează în mare măsură pe puterea exemplelor.

În partea a treia a lucrării – Operaţii consecutive elaborării – sunt prezentate Elemente de tehnoredactare, adică problemele legate de suportul material şi forma grafică a proiectului (aşezarea textului în pagină). Ultimul capitol, intitulat Susţinerea lucrării, redă pasul final pe care candidatul îl va face înainte de a deveni licenţiat sau master. Ideile abordate vizează: redactarea unui text de susţinere a disertaţiei, anticiparea întrebărilor ce pot fi formulate de membrii comisiei, tehnici de prezentare a proiectului şi modul în care studentul ar urma să reacţioneze la eventuale observaţii şi critici.
Partea finală mai conţine următoarele secţiuni distincte: Valorificarea lucrării, Referinţe, Referinţe adnotate, precum şi Greşeli tipice întâlnite în lucrările de licenţă (Anexa 1).

Sintetizând obiectivele şi conţinutul ghidului de faţă, nutrim convingerea că expunerea condiţiilor de pregătire, elaborare şi susţinere a lucrării de licenţă şi a disertaţiei de masterat va face mai uşoară munca studenţilor şi a masteranzilor ajutându-i să scrie mai eficient şi să atingă standardele de calitate pretinse de universităţi.

Editia I a lucrarii se afla in librarii online, precum si la Libraria Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca.