10. CORECTURA

10. Corectura

În scrierea textelor ştiinţifice, chestiunile de ordin gramatical, deşi neesenţiale, transformă o disertaţie bună într-una foarte bună (să ne amintim zicala: mai binele este duşmanul binelui). Dat fiind scopul practic şi limitat al acestei lucrări, nu vom enunţa norme gramaticale, ortografice şi de punctuaţie. În schimb, vom insista asupra unor erori întâlnite mai frecvent în scriere, convinşi că scrisul se poate îmbunătăţi semnificativ dacă devenim conştienţi de practicile greşite şi dacă ştim cum să le evităm. Bazându-ne în mare măsură pe puterea exemplelor, vom propune şi câteva soluţii.

Dar să începem cu un test. Fraza următoare, formată din 19 cuvinte, conţine nu mai puţin de 12 abateri de la normele gramaticale, ortografice şi de punctuaţie.

Dute odată pe săptămînă l-a cursuri de înnot unde sânt, mulţi deai noştrii şi ei î-ţi va comunica orarul 

Ei bine, cu toate cele 12 greşeli, mesajul este îndeajuns de clar pentru a-l înţelege oricine. În pofida opiniei curente, greşelile de acest tip alterează în mult mai mică măsură mesajul decât greşelile de organizare şi de stil (ascunse şi incomparabil mai greu de identificat). La fel se întâmplă şi în cazul dubblării sau în cel al lpsei unor litere din text, adică a erorilor de culegere (sau tipografice). Atunci de ce se face atâta caz pe seama erorilor de acest gen? Nu cumva e un simplu exerciţiu de pedanterie? Ei bine, nu e. Deşi au o importanţă secundară în comunicarea mesajului, greşelile de aplicare a normelor gramaticale, ortografice şi de punctuaţie, precum şi erorile de culegere sunt dăunătoare pentru autorul textului din cel puţin patru motive:
- deviază atenţia cititorului de la ideea comunicată (şi îl fac să se concentreze asupra greşelii);
- autorul este etichetat drept „incult” la prima greşeală de acest gen (chiar dacă exprimă idei valoroase, astfel că eticheta poate fi departe de adevăr. Adevărată este şi reciproca: un text banal este considerat acceptabil doar în virtutea faptului că e scris „corect”);
- denotă neglijenţă şi lene, din moment ce autorul nu s-a străduit să-şi corecteze textul. (Astfel de erori, strecurate într-un curriculum vitae sau într-o scrisoare de intenţie, îl pot costa pe autor slujba mult visată şi pe care, de fapt, ar fi îndreptăţit să o primească);
- subminează încrederea în capacitatea şi competenţa autorului, aceasta fiind cea mai gravă consecinţă a scrisului cu erori superficiale. („Dacă are atâtea greşeli evidente, mai poate fi crezut autorul?”, probabil că se va întreba cititorul). „O astfel de pierdere a credibilităţii ar putea fi devastatoare”. [44]
Sunt acestea motive suficient de temeinice pentru a lua foarte în serios normele amintite şi a efectua, să spunem aşa, un control de calitate a scriiturii. După ce am trudit luni şi luni de zile la elaborarea lucrării, ar fi păcat să o compromitem cu astfel de erori.

La începutul acestei secţiuni am dat un exemplu de frază ce conţine 12 încălcări ale convenţiilor de scriere. Potrivit normelor, ortografierea ar fi următoarea: Du-te o dată pe săptămână la cursurile de înot, unde sunt mulţi de-ai noştri şi ei îţi vor comunica orarul. Celor care nu au identificat aceste erori, le-ar fi de ajutor un îndreptar ortografic şi de punctuaţie în timpul corectării disertaţiei.

Gramatica explică cititorului funcţiile cuvintelor şi relaţiile dintre ele, cu scopul de a evita confuziile în timpul lecturii. În continuare, semnalăm câteva exemple de greşeli gramaticale mai frecvente în scriere.
Acordul este unul din capitolele complicate ale gramaticii, prin urmare întâlnim numeroase greşeli de acest tip. Să luăm fraza următoare:
1) Majoritatea persoanelor prezente a fost pasivă. (greşit)
2) Majoritatea persoanelor prezente au fost pasive. (corect)
Alt exemplu în care se greşeşte deseori:
1) Televiziunea şi radioul public (greşit)
2) Televiziunea şi radioul publice (corect)
Alt tip de acord dificil îl ilustrăm cu exemplele următoare:
1) Poliţiştii au verificat produse ale căror valoare depăşeşte 10 lei. (greşit)
2) Poliţiştii au verificat produse a căror valoare depăşeşte 10 lei. (corect)
sau
1) Conducerea primăriei se îngrijeşte de condiţiile de învăţătură a celor 600 de elevi din comună. (greşit)
2) Conducerea primăriei se îngrijeşte de condiţiile de învăţătură ale celor 600 de elevi din comună. (corect)
În numeroase articole din presă, acordul la genitiv se face cu „a” în toate cele patru cazuri enumerate mai jos, deşi numai în primul caz e corect.
1) Bună cunoscătoare a limbii române.
2) Bun cunoscător al limbii române.
3) Bune cunoscătoare ale limbii române.
4) Buni cunoscători ai limbii române.
Timpul. Este important să alegem un timp (trecut, prezent sau viitor) potrivit pentru verbele din lucrare, iar apoi să fim consecvenţi şi să evităm pendularea de la un timp la altul.
Pluralul. Există unele cuvinte (cum ar fi maiştri, membri, parametri, miniştri, maeştri), în care nu ne putem baza pe acustică la scrierea pluralului cu sau fără articol hotărât. De pildă, dacă avem de scris propoziţia: „Ieri, miniştrii s-au întrunit în şedinţă”, nu putem identifica după auz forma articulată a pluralului miniştri. Soluţia în acest caz este să recurgem la substituţia cu un termen de gen feminin: secretară, de exemplu. Astfel, textul de mai sus va deveni: „Ieri, secretarele s-au întrunit în şedinţă”. De astă dată, forma articulată – secretarele – în contrast cu pluralul nearticulat – secretare – se percepe auditiv, de unde deducem că forma corectă este miniştrii, nu miniştri.
Tot în legătură cu pluralul, să reţinem următoarea formulă mnemotehnică: noştri, voştri, cine-or fi/ se scriu cu un singur i.
Conjugări: forma corectă este mi-ar plăcea, deşi deseori auzim spunând mi-ar place. (Forma la infinitiv este a plăcea, nu a place).

Ortografia. Profesorii experimentaţi (care predau gramatica în context) utilizează eficient felurite fraze sau versuri memorabile (tot un fel de formule mnemotehnice). Iată un astfel de exemplu: Dusu-mi-s-a Viorel/ Învârti-s-ar fierea-n el/ Dusu-s-a şi s-a tot dus. De fapt, aici este vorba de o schimbare a topicii obişnuite: Viorel mi s-a dus etc. Oricum, trecerea acestui test simplu este un indiciu al gradului de stăpânire a normelor ortografice. Un alt exemplu: la întrebarea unui elev cum se scrie corect, dute sau du-te, profesorul i-a răspuns simplu: te du, după care în mintea elevului totul a devenit clar.
Aceeaşi eficienţă în predare se obţine şi prin utilizarea de exemple contrastante precum: mie mi-e indiferent; s-au dus sau nu? l-a condus la şcoală; să-i duci şi pe ai săi; ai fost la el pentru a-i explica?
Alt gen de greşeli ţine de noile norme ortografice, între care şi scrierea cu î şi â în cuvintele compuse, cum ar fi de pildă bineînţeles, nu bineânţeles, reîncepe, nu reâncepe, întrucât cuvintele de bază sunt înţeles şi începe. Cuvântul sunt (nu sânt) este o excepţie.

Punctuaţia este unul dintre instrumentele indispensabile de scriere ce schimbă uneori fundamental înţelesul frazei şi ne semnalează modul în care trebuie să interpretăm textul.
Virgula (,) separă cuvinte, propoziţii sau fraze, pentru a evita confuziile şi ne semnalează o scurtă pauză. Nu se pune niciodată între subiect şi predicat, dar nu trebuie să lipsească din construcţiile alternative (de exemplu: dacă…, atunci…), altfel se creează ambiguităţi sau poate avea loc chiar inversarea sensului frazei. Când suntem în dilemă în ceea ce priveşte necesitatea unei virgule, mai bine să nu o punem.
Anumite exemple (chiar imaginare) învăţate în primii ani de şcoală se ţin minte uneori toată viaţa şi prin ele conştientizăm însemnătatea punctuaţiei. Iată un astfel de exemplu în care virgula l-a costat pe un om viaţa din cauză că secretarul lui Napoleon a plasat-o greşit într-o rezoluţie, inversând în acest fel sensul frazei. Astfel, în loc să scrie corect, aşa cum împăratul îi dictase: Să se ierte, nu se poate să se condamne la moarte, el a scris acelaşi text, dar a schimbat poziţia virgulei: Să se ierte nu se poate, să se condamne la moarte. Această greşeală a inversat sensul frazei, ducând la un deznodământ tragic.
Alt caz de inversare a sensului rezultă din acest dialog:
– Ai de gând să nu pleci azi la cursuri?
– Nu o să plec. (1) sau
– Nu, o să plec. (2)
Observăm că variantele (1) şi (2) de răspuns au semnificaţii opuse, aşadar virgula are un rol esenţial.

Erori de culegere (sau de tastare). Chiar şi persoanele cu practică îndelungată în utilizarea tastaturii calculatorului pot comite greşeli de culegere. Acest gen de erori se concretizează în cuvinte cu litere în minus sau în plus, aspecte care provoacă iritarea cititorului şi denotă superficialitate din partea autorului. O metodă eficientă de a identifica acest tip de erori este de a citi textul de la sfârşit spre început, cuvânt după cuvânt. În acest fel ne concentrăm exclusiv asupra fiecărui cuvânt în parte, evitând devierea atenţiei spre sensul frazei.
Unii se bazează pe programe de calculator în corectarea erorilor gramaticale. O astfel de operaţie nu poate fi lăsată în seama calculatorului, eficientă fiind doar verificarea noastră. Totuşi, calculatorul ne poate ajuta la corectură prin mărirea exagerată a caracterelor (provizoriu, doar pe durata acestui proces), fapt ce înlesneşte depistarea unor erori, mai ales pe cele de culegere, care devin mai vizibile. În acest fel evităm şi obişnuinţa ochiului cu un anumit format de text ce conţine erori nesesizate.

În concluzie, chiar dacă normele de scriere sunt de fapt convenţii şi se schimbă din timp în timp, acest aspect nu le diminuează importanţa. Noi scriem pentru contemporani, iar dacă încălcăm convenţiile şi scriem cu erori, cititorul îşi petrece timpul corectând scrisul în loc să se concentreze asupra conţinutului. Deşi organizarea logică a textului, claritatea, acurateţea, originalitatea, valoarea ideilor şi argumentaţia solidă sunt cele mai importante elemente în scriere, e bine să lăsăm timp suficient pentru a corecta şi finisa textul. Dacă tot am depus mari eforturi de elaborare a lucrării până în acest punct, ar fi păcat ca din cauza unor cusururi minore să deviem atenţia de la sensul frazei, să fim catalogaţi „inculţi” sau „neglijenţi” şi să ne pierdem în acest fel credibilitatea în faţa cititorului. Să ţinem seama şi de faptul că, în cultura noastră, ortografia poartă marca statusului social al persoanei.

Editia I a lucrarii se afla in librarii online, precum si la Libraria Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca.